Festivalul ”În Glas de toacă” - foto Tibi Szasz

Festivalul „În glas de toacă”, desfășurat de nouă ani încoace în comuna Giroc din județul Timiș, a vestit și în acest an apropierea Învierii Domnului.

Principalul scop al festivalului este continuarea tradiţiilor de Sfintele Paşti şi transmiterea acestora generaţiilor viitoare.

Evenimentul, organizat de Arhiepiscopia Timişoarei şi Primăria Giroc a avut loc marți, 26 aprilie. Au participat preotul Marius Sfercoci, reprezentant al Mitropoliei Banatului, care a transmis un mesaj din partea Înaltpreasfinţitului Ioan, Mitropolit al Banatului şi preoţii Marius Iulian Şonea, Daniel Mateia şi Adrian Covan. Au mai fost prezenţi și Iosif-Ionel Toma, primarul comunei Giroc, deputatul Cătălin Tiuch, viceprimarul Ilie Gâlcă şi consilieri locali.

Biserica Ortodoxă și Grădina de Vară a Căminului Cultural din Giroc, locul desfășurării festivalului, a adunat împreună copii, grupuri de tineri din satele bănăţene, credincioși, preoți şi monahi de la mănăstirile din Eparhia Timişoarei.

După slujba Deniei, care a fost oficiată în Biserica Ortodoxă „Sfântul Mucenic Dimitrie” din comună, copiii îmbrăcați în costume populare tradiționale s-au îndreptat, alături de ceilalți participanți, către Grădina de Vară, unde au fost pregătite 34 de toace. Aceștia și-au demonstrat măiestria la bătutul toacelor, după cum cere obiceiul creștin din Săptămâna Mare.

În deschidere, primarul comunei a afirmat: „În fiecare an am avut 33 de toace, câte una pentru fiecare an de viaţă pământească a Mântuitorului nostru, dar, începând cu acest an, avem 34 de toace. Cea de-a treizeci şi patra toacă este toaca pe care a bătut în ediţia anterioară, probabil pentru prima dată în Banat, Înaltpreasfinţia Sa Ioan, lucru care a însemnat o mare onoare şi cinste pentru noi. Tot anul trecut, odată cu prezenţa Sfinţiei Sale la Giroc, am sărbătorit şi 50 de ani de la ultima vizită a unui Mitropolit în comunitatea noastră. Astfel că, pe toaca respectivă am rugat familia sculptorilor Cristina şi Teodor Schiop din Chişoda să îşi pună amprenta proprie şi, după cum vedeţi, au reuşit cu prisosinţă. Au transformat această toacă într-o operă de artă istorică. Ţin să vă mulţumesc tuturor celor care aţi venit la acest eveniment şi nu-mi rămâne altceva de făcut decât să vă invit să ascultaţi, în câte feluri se poate bate toaca şi, mai ales, mesajele ei, loviturile de toacă însemnând şi loviturile ciocanelor care au bătut cuiele în mâinile şi picioarele Mântuitorului”.

„Putem spune fără nicio rezervă că și glasul de toacă face parte din identitatea noastră românească. Dincolo de bucata de lemn pe care o vedem atârnată sau spânzurată este multă rugăciune. Și v-aș îndemna să vedeți nu numai un act estetic, o lucrare estetică, sau un act cultural, ci și un act liturgic, dintr-un text liturgic”, a spus Preotul  Marius Sfercoci, reprezentant al Mitropoliei Banatului.

„Eu aș vrea doar să mulțumesc bunului Dumnezeu că și în acest an suntem din nou împreună, că ne-a binecuvântat și cu o vreme frumoasă și cu acești copii frumoși care ne înseninează viața și inima”, a adăugat și preotul Marius Șonea, preotul paroh al Parohiei Giroc.

În cadrul evenimentului a avut loc și un program artistic susținut de corul parohiei din localitate, care a interpretat un scurt recital de cântări religioase.

Toaca, vocea străveche ce cheamă creștinii la rugăciune

Toaca însemna la început mijlocul cel mai simplu și mai ușor de a-i chema pe creștini la sfintele slujbe, îndeplinind acest rol atunci când clopotele nu existau încă în cultul creștin. În ritm de toacă și-au potrivit creștinii pașii în primele secole, astfel încât și în Biserica Ortodoxă Română s-a păstrat acest instrument străvechi, cu bogată semnificație spirituală.

Toaca este un obiect liturgic confecționat, de cele mai multe ori, din lemn. Se vor întâlni trei feluri de toacă: toaca mare de lemn (fixă), toaca mică de lemn (mobilă) și toaca de metal (tochiță, fixă).

Toaca nu este o simplă scândură, tăiată ca o ulucă și pusă în biserică, ci ea este un lucru sfințit, un obiect de cult, o rugăciune. Precum icoanele, sculptura bisericească și sfintele veștminte nu se fac la întâmplare, ci numai după un anumit tipic și cu multa rugăciune, tot așa se face și toaca. Doar cu rugăciune și gând curat se caută lemnul special ales, lucrându-se cu migală, spre a fi perfect neted și drept, fără niciun nod păstrat din vechiul copac. Toaca se face, după obiceiul păstrat din tradiția creștină, din lemn de paltin sau de cireș, pe când ciocănelele se fac întotdeauna din lemn de esență tare, corn, salcâm, carpen, etc.

Biserica Ortodoxă păstrează toaca, folosind-o ca pe o rugăciune curată a naturii, înălțate lui Dumnezeu, printr-o bucată de lemn. Cultul liturgic este punctat de sunetul toacei și a clopotului. Toaca vestește creștinilor începutul celor Șapte Laude Bisericești, al Sfintei Liturghii și al unor Ierurgii. Creștinul, atunci când lovește lemnul toacei cu ciocănelul de lemn, e dator să spună în sine o scurtă rugaciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”

Bisericile și mănăstirile ortodoxe de pretutindeni s-au înălțat în sunet de toacă. Astăzi, toaca nu mai este singură, ea găsindu-și fratele, clopotul. Pe acesta din urmă se pot citi cuvinte ca: „Te chem la rugăciune. Te apăr de furtună.”  Prin sunetul ei, toaca ne îndeamnă să stăm treji, să păzim cetatea duhovnicească, sufletul. Să întărim străzile, sa ascuțim armele duhovnicești, credința, nădejdea, dragostea, postul și rugăciunea.

Informații redate de pe pagina de internet creștinortodox.ro

Parteneri media